OBLIGARE

OBLIGARE
OBLIGARE
terminus Magiae peritorum. Unde Obligatores, qui ligamentis Magicis ad morobrum sanationes utuntur, in Capit. Caroli M. l. 1. c. 64. Adde Capitul. 1. eiusdem Imperat. incerti anni c. 40. Apud Apuleium de Herbarum virtut. c. 15. num. 3. Si quis ad mulierem non poterit affectari obligatus. I. e. maleficio et veneficio incantamentoque alligatus, detentus, devinctus et impeditus, quo minus affectetur, i. e. afficiatur, stimuletur, commoveatur et accendatur ad cupiditates et libidinem. Germani vocant Nestel kniipfen. Cuiusmodi Obligationis exemplum insigne, prae coeteris, habes, apud Guibertum de Vita sua l. 1. c. 11. et 17. Vide supra in vocibus Defigere, Ligula, Nodus Veneris etc.

Hofmann J. Lexicon universale. 1698.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • obligare — OBLIGÁRE, obligări, s.f. Faptul de a obliga. – v. obliga. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OBLIGÁRE s. v. constrângere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  obligáre s.f., pl. obligări …   Dicționar Român

  • obligare — o·bli·gà·re v.tr. LE var. → obbligare …   Dizionario italiano

  • obliger — [ ɔbliʒe ] v. tr. <conjug. : 3> • 1246 « engager » (des liens); lat. obligare, de ligare « lier » 1 ♦ (fin XIIIe) Assujettir par une obligation d ordre juridique. Le contrat oblige les deux parties. Obliger à (et subst. ou inf.). « La loi… …   Encyclopédie Universelle

  • obliga — OBLIGÁ, oblíg, vb. I. 1. tranz. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. tranz. şi refl. A (se) îndatora. 3. refl. A se angaja, a şi lua o sarcină, o răspundere. – Din lat. obligare, fr. obliger. Trimis de ana zecheru, 30.04.2004.… …   Dicționar Român

  • obligat — zwingend; vorgeschrieben; nötig; notwendig; benötigt werden; vonnöten; erforderlich; unvermeidlich; obligatorisch; unabdingbar * * * ob|li|gat 〈Adj.〉 Ggs …   Universal-Lexikon

  • obliger — Obliger, actif. acut. Authorare, Astringere, Obligare. Obliger aucun à soy par luy faire plaisir, Deuincere sibi aliquem beneficiis, Obstringere sibi aliquem munere, Obligare sibi aliquem. Obliger à soy aucun, ou s obliger à autruy de comparoir… …   Thresor de la langue françoyse

  • obligar — (Del lat. obligare.) ► verbo transitivo 1 Hacer que una persona realice una cosa usando para ello la fuerza o la voluntad: ■ le obligó a dormir la siesta. SE CONJUGA COMO pagar SINÓNIMO compeler 2 Ser una ley, una orden o una disposición… …   Enciclopedia Universal

  • obligation — [ ɔbligasjɔ̃ ] n. f. • 1235; lat. jurid. obligatio, de obligare 1 ♦ Dr. Lien de droit en vertu duquel une personne peut être contrainte de donner, de faire ou de ne pas faire qqch. (⇒ créancier, 1. débiteur). Obligation alimentaire. (lat. in… …   Encyclopédie Universelle

  • obligatoire — [ ɔbligatwar ] adj. • XIVe; lat. jurid. obligatorius, de obligare → obliger 1 ♦ Qui a la force d obliger, qui a un caractère d obligation (1oet 2o). ⇒ déontique. Instruction gratuite et obligatoire. « L étude de l hébreu n était pas obligatoire… …   Encyclopédie Universelle

  • Obligo — Haftung; Haftpflicht; Verantwortlichkeit * * * Ọb|li|go 〈n. 15〉 Verbindlichkeit, Haftung ● ohne Obligo 〈Abk.: o. O.〉 ohne Haftung, ohne Gewähr [ital.] * * * Ob|li|go [auch: ɔb… ], das; s, s [ital. ob(b)ligo, zu: ob(b)ligare < lat. obligare =… …   Universal-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”